Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, caracterizată prin apariția spontană și recurentă a crizelor epileptice. Aceste crize sunt rezultatul unor descărcări electrice anormale la nivelul creierului, care pot afecta conștiența, mișcările, percepțiile și comportamentul. Deși poate apărea la orice vârstă, epilepsia este mai frecvent diagnosticată la copii și vârstnici.
Această boală are multiple cauze, de la predispoziția genetică și traumatismele craniene până la infecții cerebrale sau tumori. Simptomele variază în funcție de tipul crizei, iar diagnosticul corect necesită o evaluare amănunțită. Din fericire, majoritatea pacienților pot duce o viață normală cu un tratament adecvat.
Ce este epilepsia?
Epilepsia este o boală neurologică cronică caracterizată prin crize epileptice recurente. Aceste crize sunt cauzate de activitate electrică anormală în creier și pot afecta temporar funcțiile motorii, conștiența sau percepția. Epilepsia nu este o afecțiune contagioasă și poate afecta persoane de toate vârstele.
Tipuri de epilepsie
Epilepsia poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de zona creierului unde încep crizele și de cauza afecțiunii. Cele mai comune tipuri sunt:
- Epilepsia focală – Crizele încep într-o zonă specifică a creierului și pot afecta doar anumite părți ale corpului sau conștiența;
- Epilepsia generalizată – Implică ambele emisfere cerebrale și poate cauza pierderea conștienței și convulsii;
- Epilepsia de cauză necunoscută – Când nu se poate identifica o cauză clară a crizelor;
- Epilepsia simptomatică – Asociată cu leziuni cerebrale, tumori, accidente vasculare cerebrale sau infecții ale sistemului nervos central.
Tipuri de epilepsie la copii
La copii, epilepsia se poate manifesta diferit față de adulți. Printre cele mai cunoscute forme se numără:
- Epilepsia absentă a copilului – Crizele se manifestă prin perioade scurte de „stare de plutire” în care copilul pare absent;
- Sindromul West – O formă severă de epilepsie infantilă, caracterizată prin spasme musculare și întârziere în dezvoltare;
- Epilepsia Rolandică – Crizele apar frecvent în timpul somnului și afectează mușchii feței și gâtului.
Tipuri de crize epileptice
Crizele epileptice sunt clasificate în două mari categorii:
- Crize cu debut focal – Încep într-o zonă limitată a creierului.
- Crize cu debut generalizat – Afectează simultan ambele emisfere cerebrale.
Crize epileptice cu debut focal
Crizele epileptice cu debut focal încep într-o anumită zonă a creierului sau într-o rețea de celule localizată pe o singură parte a acestuia. Aceste crize erau numite anterior crize parțiale și se împart în două categorii principale:
1.Crize focale cu conștiență păstrată – În timpul acestor crize, pacientul este complet conștient și își poate aminti ceea ce s-a întâmplat. Simptomele pot include:
- Modificări ale percepției senzoriale (gust, miros, sunet);
- Schimbări emoționale, cum ar fi sentimente intense de frică sau bucurie;
- Mișcări involuntare ale brațelor sau picioarelor (tresăriri musculare);
- Senzații neobișnuite, cum ar fi furnicături sau amețeli.
2.Crize focale cu conștiență afectată: În acest tip de criză, pacientul îți pierde parțial conștiența sau devine confuz, fără a-și aminti complet episodul. Simptomele pot include:
- Privire fixă, în gol;
- Mișcări automate, repetitive, cum ar fi clipitul des, mestecatul, frecarea mâinilor;
- Pierderea conștienței timp de câteva secunde sau minute, urmată de o perioadă de confuzie;
Crizele focale pot rămâne localizate într-o zonă a creierului sau se pot extinde și transforma într-o criză generalizată, afectând ambele emisfere cerebrale. De aceea, este important ca aceste crize să fie recunoscute și tratate corespunzător de un medic neurolog.
Crize epileptice cu debut generalizat
Aceste crize implică întregul creier și pot include:
- Crize de absență – Pacientul rămâne nemișcat, cu privirea fixă, pentru câteva secunde;
- Crize atone – Pierderea bruscă a tonusului muscular, ceea ce poate duce la căderi bruște;
- Crize tonice – Rigidizare bruscă a mușchilor, de obicei în zona gâtului, brațelor și trunchiului;
- Convulsii clonice – Mișcări ritmice, necontrolate ale membrelor;
- Crize tonico-clonice – Tipul cel mai cunoscut, cu o fază de rigidizare urmată de convulsii;
- Convulsii mioclonice – Spasme musculare scurte, necontrolate, ca niște tresăriri bruște.
Cauze și factori de risc pentru epilepsie
Epilepsia poate avea multiple cauze și factori de risc, printre care:
- Leziuni cerebrale traumatice;
- Tumori cerebrale;
- Accidente vasculare cerebrale;
- Infecții cerebrale (ex: meningită, encefalită);
- Factori genetici.
Anumiți factori pot crește riscul de crize epileptice, cum ar fi stresul, lipsa somnului, febra mare la copii sau consumul de alcool și droguri.
Simptomele epilepsiei
Simptomele epilepsiei variază în funcție de tipul crizei și pot include:
- Pierderea conștienței sau confuzie temporară;
- Mișcări involuntare ale membrelor;
- Episoade scurte de absență;
- Tulburări senzoriale (flashuri de lumină, modificări auditive);
- Pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinelor.
Diagnosticul epilepsiei
Epilepsia este diagnosticată atunci când o persoană a avut cel puțin două crize a căror cauză de declanșare este necunoscută. Pentru a stabili diagnosticul, medicul va analiza istoricul medical și simptomele, apoi va efectua următoarele teste:
- Electroencefalograma (EEG) – Măsoară activitatea electrică a creierului și poate detecta modele specifice epilepsiei;
- IRM cerebral – Poate identifica anomalii, tumori sau leziuni care pot cauza crizele;
- Analize de sânge – Pentru a exclude alte afecțiuni care pot imita epilepsia.
IRM-ul cerebral cu protocol de epilepsie
IRM-ul cerebral este o metodă de imagistică medicală de înaltă precizie, folosită pentru a investiga structura creierului. În cazul epilepsiei, utilizarea unui protocol specializat, adaptat pentru epilepsie, permite detectarea detaliilor subtile, cum ar fi cicatrici microscopice, malformații sau alte anomalii.
Scopul principal al IRM-ului cranio-cerebral cu protocol de epilepsie este să ofere informații clare pentru diagnostic, planificarea intervențiilor terapeutice și monitorizarea progresiei bolii.
Tratamentul epilepsiei
Tratamentul epilepsiei are ca scop controlul crizelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului.
Tratament medicamentos pentru epilepsie
Majoritatea pacienților răspund bine la medicamente antiepileptice, care ajută la prevenirea crizelor. Doza și tipul medicamentului sunt ajustate în funcție de răspunsul pacientului.
Tratament chirurgical pentru epilepsie
Dacă medicația nu este eficientă, se poate recurge la chirurgie pentru îndepărtarea cauzelor care declanșează crizele sau implantarea unor dispozitive de stimulare nervoasă.
Complicații în epilepsie
Epilepsia poate afecta viața de zi cu zi și poate duce la risc crescut de accidentări în timpul crizelor, tulburări cognitive sau emoționale, moarte subită în epilepsie (SUDEP), un fenomen rar, dar grav.
Întrebări frecvente despre epilepsie
Ce anume declanșează crizele epileptice?
Crizele epileptice pot fi declanșate de mai mulți factori, iar sensibilitatea la acești declanșatori variază de la un pacient la altul. Printre cele mai frecvente cauze se numără lipsa somnului sau oboseala extremă, stresul intens, luminile intermitente precum cele din jocurile video sau din cluburile de noapte, consumul de alcool sau droguri și unele medicamente care influențează activitatea neuronală. De asemenea, săritul peste mese, scăderea bruscă a glicemiei sau febra mare pot favoriza apariția crizelor.
Ce se întâmplă în creier atunci când ai epilepsie?
Epilepsia apare din cauza unei activități electrice anormale în creier, care duce la descărcări neuronale necontrolate. Aceste descărcări perturbă funcționarea normală a zonelor afectate, provocând simptome specifice fiecărui tip de criză. În cazul crizelor focale, doar o anumită regiune a creierului este implicată, ceea ce poate duce la manifestări limitate, precum mișcări involuntare sau modificări senzoriale. În schimb, crizele generalizate afectează ambele emisfere cerebrale și pot provoca pierderea conștienței și convulsii puternice.
Ce anume declanșează crizele epileptice?
Declanșatorii crizelor diferă de la o persoană la alta, însă cei mai întâlniți sunt stresul, lipsa somnului și expunerea la luminile intermitente. Unele persoane pot avea crize în urma unei scăderi bruște a glicemiei, consumului de alcool sau unor modificări hormonale. De asemenea, anumite infecții, febra ridicată și chiar deshidratarea pot influența activitatea neuronală și favoriza apariția crizelor.
Cum îmi pot da seama care sunt declanșatorii convulsiilor?
Identificarea factorilor care provoacă crizele epileptice se face printr-o observație atentă a circumstanțelor în care acestea apar. Ținerea unui jurnal în care să notezi momentul exact al crizei, activitățile desfășurate înainte de apariția acesteia, starea de oboseală, nivelul de stres sau alimentația din ziua respectivă poate fi extrem de utilă. Medicul neurolog poate analiza aceste informații și te poate ajuta să identifici tiparele care pot indica prezența unor factori declanșatori specifici.
Există un tratament definitiv pentru epilepsie?
Epilepsia nu are un tratament definitiv pentru toți pacienții, dar mulți dintre cei care urmează un tratament corect pot avea o viață normală și lipsită de crize. Medicamentele antiepileptice sunt eficiente în controlul crizelor pentru majoritatea pacienților, însă există cazuri în care acestea nu oferă rezultatele dorite. Pentru pacienții cu epilepsie rezistentă la tratamentul medicamentos, intervențiile chirurgicale sau alte metode terapeutice, precum stimularea nervului vag, pot fi o opțiune. Deși în unele cazuri epilepsia poate dispărea de la sine sau poate fi complet controlată prin tratament, nu există o soluție universal valabilă pentru toți pacienții.
Bibliografie
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17636-epilepsy
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/epilepsy/symptoms-causes/syc-20350093
- https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/epilepsy
- https://www.epilepsy.com/
- https://www.nhs.uk/conditions/epilepsy/